Boala parodontala a fost cunoscuta ca o afectiune inflamatorie ce apare ca raspuns la prezenta placii bacteriene si provoacă inflamații cronice, sangerare gingivala, creșterea adâncimii pungilor parodontale, pierderea osoasă alveolară. De fapt, bacteriile antreneaza răspunsul imun al gazdei astfel instalandu-se efectele bolii. La fel ca în astm, răspunsul imun este un mecanism implicat în etiologia și progresul bolii. Deși afectiunea este în mare parte asociată cu adulții, un procent important include de asemenea copii si adulti tineri.

Unul dintre elementele de apărare eficiente ale cavitatii bucale este saliva ce include proprietati: antibacteriene, antivirale și antifungice . Saliva favorizeaza remineralizarea dentara. De asemenea aceasta contine imunoglobuline si factori de creștere cu rol de protectie pentru mucoasa.

Principalul factor în diminuarea bolii parodontale este interacțiunea dintre bacterii și factorii imunologici. Astfel, saliva influenteaza gravitatea bolii parodontale în mod remarcabil. Pe de altă parte, medicamentele care afectează secretia salivara, precum cele utilizate pentru tratarea astmului bronsic, pot influența negativ sănătatea parodontiului. Una dintre cele mai importante componente ale salivei este imunoglobulina A secretorie (SIgA) secretata activ de glandele salivare . SIgA acționează ca o primă linie de apărare pentru mucoasă și are o rol important în reducerea bolii parodontale.

In unele studii s-a raportat reducerea nivelului de SIgA în saliva astmaticilor.

“Hyyppä” a aratat că imunoglobulina alergică, IgE, a fost crescută la papacienți cu astm fata de un grup de control sanatos.

Deși unele studii au raportat că prevalenta gingivitei a fost crescuta in randul pacienților astmatici, altele nu au raportat nicio diferență în aspectul parodontiului intre cei cu astm bronsic si cei sanatosi. Există ,de asemenea, o controversă cu privire la cantitatea de tartru prezenta la astmatici și indivizi sănătoși.

Pe scurt, asociere între astm și boala parodontală poate implica activarea patologica a sistemului imun cu raspunsul inflamator, medicatia anti-astmatica sau o combinare între acestea.

Scopul prezentului studiu a fost să determine dacă există o diferență semnificativă între parametrii de sănătate parodontala la persoanele cu astm în comparație cu cele care nu sufera de aceasta boala.

MATERIALE SI METODE

Acest studiu descriptiv de tip caz- control a fost realizat pe 50 de subiecți – pacienti ai sectiei pentru boli ale sistemului respirator din cadrul Spitalului Teheran din Teheran, Iran (varsta medie 39,62 ani) și inca 50 subiecti inclusi intr-un grup control – pacienti ai sectiei de dermatologie a aceluiasi spital  (vârsta medie de 37,16 ani). Niciun subiect din grupul control nu suferea de afectiuni sistemice.  

Criteriile de includere pentru grupul-test (astmatici) au fost următoarele: nicio boala a sistemului imunitar, fara tratament cu antibiotic: sistemic sau topic in ultimele 3 luni, nicio afectiune sistemica care sa influenteze sănătatea parodontiului, nefumatori și similaritatea cu grupul control în domeniul: sexului, educației si statutului socio-economic.

Au fost efectuate examene sistemice și dentare de catre medici stomatologi si generalisti calibrati. Conform abordării descrise de “Hal-terman et al” , clasificarea prezenței și severitatii astmului a fost efectuată in felul urmator:

*două spitalizări sau patru vizite cu episoade asmatice acute: sever;

*o spitalizare , două vizite cu episoade astmatice acute sau trei episoade de respirație șuierătoare: moderat;

*fără spitalizare, o vizită cu episod astmatic acut sau două episoade de respirație șuierătoare: usor.

Toti indivizii din grupul-test au fost incadrati intre sever si moderat. Trei tipuri de medicamente erau frecvent utilizate de astmatici: medicatie anti-astmatica pe baza de inhalare, anti-histamine și corticosteroizi.

Măsurătorile parodontale: Indicele de placa (PI), Indicele Gingival (GI), Indicele de sângerare papilara (PBI), Indicele de boala parodonta (PDI) și Indicele de tartru(calculus) (CI) au fost efectuate grupului-test si grupului de control. Datele au fost analizate cu ajutorul programului SPSS.

DISCUTIE

Relația dintre astm și sanatatea parodontala a fost analizata si anterior de mulți autori. Având în vedere natura inflamatorie atat a astmului cat si a bolii parodontale si prezența variabilelor care afectează rezultatele unor astfel de studii dovedirea asocierii astm – boala parodontala pare indoielnica.

În prezentul studiu, similaritatea celor 2 grupuri (test si control) la: sex, vârstă și statut socio-economic, împreună cu utilizarea unor indici standard au eradicat factorii care ar fi putut afecta acuratetea rezultatelor.

După cum au arătat rezultatele studiului, există o diferență semnificativă între Indicele de placa (PI) al pacientilor cu astm fata de cei sanatosi, fiind în concordanta cu studii anterioare . “Hyyppä etal” a arătat că incidența gingivitei si cantitatea de plăca bacteriana a fost mai mare la copiii astmatici decât non-astmatici. O relație directă între pneumonia bacteriana și placa dentară a fost raportata.

Deoarece bacteriile anaerobe au un rol foarte important in pneumonie iar pungile parodontale pot fi un adăpost foarte bun pentru dezvoltarea unor astfel de bacterii, relația între boala parodontală și inflamatia aparatului respirator pare a fi explicabila.

Măsurătorile pentru PBI și GI arata că incidența gingivitei a fost mai mare printre astmatici, confirmând rezultatele din studiile anterioare.

Afectarea parodontiului la grupul-test s-a constatat mai mare decât în cazul grupuluicontrol conform comparatiei PDI . Această constatare a susținut alte studii care au declarat o incidența mai mare a pierderii de atașament (PA) la pacienții care suferă de boala respiratorie cronică.

Unele studii au raportat că nu există nicio diferență semnificativă în PI, GI, PBI, AL și CI al copiilor astmatici fata de cei sănătoși. Cu toate acestea, diferențele de număr, vârstă, sex, statut socio-economic, educație,și severitatea bolii pot raționaliza discrepanțele în rezultatele diferitelor studii. Conform analizei statistice a respectivului studiu, nu a existat nicio diferență semnificativă între CI a celor două grupuri.

În timp ce unele studii în literatura de specialitate au raportat că rata formarii tartrului la copiii astmatici a fost mai mare decât la non-astmatici, altele nu a găsit nicio relație între astm și rata de formare a tartrului.

CONCLUZIE

Deoarece boala parodontala și cea respiratorie au o natură inflamatorie și există mulți factori care le pot afecta incidența și severitate, obținerea unor rezultate acceptabile si explicabile (veridice) depind cu fermitate de o structura foarte precisa a studiului.

Rezultatele studiului susțin rapoartele publicate in ultimii ani pledând pentru relația dintre boala respiratorie și starea de sănătate parodontală.