Utilizarea laserului dentar pentru manopera de frenectomie
Frenul labial median maxilar anomal poate fi asociat cu efecte nedorite cum ar fi persistența diastemei între dinții anterioare sau tracțiunea gingiei marginale. Scopul acestui studiu a fost să propună o tehnică chirurgicala de repoziționare a frenului care este minim invaziv, sigura, ușor reproductibila ,și previzibila. Un alt obiectiv al studiului a fost să identifice scenarii clinice care ar putea avea indicații pentru frenectomie labială asociată cu terapie ortodontica precoce , pentru a justifica repoziționarea timpurie a frenului la copii.
Frenul labial reprezinta un pliu din tesut fibro-mucos ce uneste buzele si obrajii de mucoasa alveolara, gingie si portiunea posterioara a oaselor maxilare. In structura sa intra fibre elastice, fibre de colagen, tesut muscular si adipos. Tesutul nervos si vascularizar este slab reprezentat. A fost realizata o clasificare a frenurilor labiale (Placek et. al. 1974) in functie de insertie: cu insertie mucozala, insertie gingivala, insertie papilara si insertie penetranta. Insertia corecta a frenului labial este la jonctiunea muco-gingivala fara a interfera cu gingia atasata. In diferite situatii anatomice, insa, pozitia frenului poate fi una defectuoasa: intre incisivii centrali, etc. Pe langa locul de insertie, frenul labial poate fi considerat anormal atunci cand are o structura hipertrofica , fibroasa, rigida, in dubla terminatie sau cu baza neregulata. In aceste cazuri poate aparea un proces ischemic ce are ca rezultat retractia gingivala [Bergstrom et al.,1973].
Insertia anormala a frenului poate de asemenea interfera cu igiena adecvata cauzand gingivita marginala in ariile inconjuratoare si contribuie la formarea leziunilor carioase iar in plus, poate crea dificultate in alaptare la nou nascuti [Kotlow, 2004; Kotlow, 2011]. In acest caz este propusa interventia precoce.
Daca anomaliile frenului labial nu sunt diagnosticate precoce, ele pot cauza, in timp, anomalii de dezvoltare ale regiunii anterioare ale maxilarului [Koch and Polsen, 2001; Huang and Creath, 1995].
Frenul labial superior are capacitatea de a mentine o diastema insa rolul sau in etiologia acesteia sau in redeschiderea ei dupa un tratament ortodontic este controversat. Mai multi autori au sugerat ca inchiderea diastemei nu este influentata de manopera de frenectomie [Taylor, 1939; Bergstrom et al., 1973].
Totusi exista situatii nefavorabile in care este indicata frenectomia. Pentru a realiza aceasta manopera exista mai multe tehnici disponibile. In ultimii ani tehnicile clasice au fost inlocuite de chirurgia laser [Genovese and Olivi, 2010].
Studiul “Laser labial frenectomy: a simplified and predictable technique. Retrospective clinical study” urmareste sa propuna o tehnica laser minim invaziva, sigura, usoara, reproductibila si previzibila, realizata dupa un model chirurgical standart ce minimizeaza disconfortul si complicatiile post-operatorii si conduce la rezultate stabile in timp.
Timp de 4 ani (2011 – 2015) au fost efectuate frenectomii labiale la 20 pacienti a caror varsta era cuprinsa intre 8-10 ani. Indicatiile pentru manopera chirurgicala au fost prezente precoce: insertie anormala asociata cu diastema intre incisivii centrali la pacientii cu necesitate de tratament ortodontic. Doi clinicieni experti au realizat manoperele folosind acelasi laser dentar, setat la aceiasi parametri si urmarind acelasi protocol chirurgical. Frenectomiile au fost realizate cu un laser Er:YAG (2940nm, LightWalker AT Fotona; Ljubljana, SLO) cu un varf conic de safir cu diametrul de 600 microni. S-a utilizat anestezie locala (4% articaina cu vasoconstrictor 1:200.000) prin infiltratie (0.3 ml) in zona de insertie bucala si palatinala a frenului. Irigarea zonei a fost adecvata. Metoda chirurgicala utilizata a fost in contact cu zona tinta: cu frenul si nu cu periostul. Buza superioara a fost indepartata cu mana operatorului pentru a extinde si expune frenul. Au fost urmariti 4 pasi consecutivi in realizarea manoperei:
- Prima incizie este realizata vertical, de-a lungul axei de insertie in timp ce acesta este intins. Acest lucru produce imediat o rana romboidala. Incizia intai incepe in zona bucala la nivelul papilei intinzandu-se cativa mm deasupra jonctiunii muco-gingivale si in jos spre zona palatinala a papilei – locul propriu-zis de insertie.
- A doua incizie continua in forma de “V” , incizand usor periostul din zona jonctiunii mucogingivale, urmarind formarea unui tesut cicatricial subtire pe jonctiune ca si nou punct de insertie a frenului.
- Vaporizarea fibrelor de colagen ramase este efectuata orizontal pentru a dezlipi fibrele de tesut conjunctiv de periost.
- Ultima incizie vaporizeaza tesutul conjunctiv din zona palatinala a papilei, intre cei doi incisivi, care reprezinta principalul obstacol in inchiderea diastemei, unindu se cu prima incizie si finalizand interventia.
Intreaga manopera dureaza aproximativ 7-8 minute. Dupa finalizarea interventiei se realizeaza hemostaza in aproximativ 10 minute prin compresiune cu comprese de tifon umede pe zona afectata. Nu au fost aplicate suturi. Pacientilor si parintilor le-au fost oferite instructiuni post operatorii: au fost instruiti sa nu perieze zona ci doar sa aplice un gel oral cu clorhexidina 1% . A fost monitorizata durerea atat in timpul operatiei cat si in prima saptamana dupa aceasta pentru a evalua nivelul de suportabilitate al interventiei. Nu a fost necesara medicatie. Pacientii au fost monitorizati si reevaluati la: 7, 21, 90 zile si 6 luni pentru a evalua aspectul tesutul moale, inchiderea/prezenta diastemei, efecte adverse, alte simptome. Reevaluarile au continuat la 1,2,3 si 4 ani.
La aceste vizitele toti pacientii au raportat lipsa durerii post operatorii, lipsa sangerarii. Vindecarea ranii s-a produs prin formarea unui cheag de fribrina ce nu a creat nicio tensiune marginala si a demonstrat imbunatatirea formarii gingiei atasate in zona respectiva. Prezenta unei linii subtiri de cicatrice s-a observat la 3 saptamani, dupa cum era de asteptat, formand noul situs de implantare al frenului, Toti pacientii au raportat interventia ca fiind acceptabila si tolerabila. Nu au existat remisiuni dupa 3-4 ani de la interventie.
Utilizarea laserului a fost studiata multi ani in practica stomatologica, mai ales in pedodontie. Eficienta sa in realizarea inciziilor precise si in controlul hemostazei a fost recunoscuta ca fiind un avantaj major in chirurgia pedodontica [Olivi G. et al; 2009].
Printre alte avantaje ale interventiilor laser asupra tesuturilor autorii descriu: o manopera mai rapida si mai usoara, lipsa necesitatii suturilor, necesitatea unei cantitati reduse de anestezic local, recuperare post operatorie adesea asimptomatica datorata decontaminarii efectuate de laser. In special pentru pacientii copii aceste avantaje fac diferenta in acceptarea tratamentelor laser in detrimentul metodelor chirurgicale clasice [Boj et al., 2005; Haytac et al., 2006; Genovese and Olivi, 2008; Kara, 2008].
Rezultatele terapiei cu laser depind de lungimea de unda si tehnica folosita.
In concluzie anomaliile de insertile ale frenului labial pot fi tratate prin interventia precoce cu o metoda minim invaziva de chirurgie laser. Tehnica prezentata in articolul mentionat mai sus – si descrisa mai sus – conduce la rezultate previzibile in ceea ce priveste durata si calitatea vindecarii tesuturilor , raspunzand prin imbunatatirea cresterii gingiei atasate, prezenta minima a tesutului cicatricial si lipsa remisiunilor.
Atunci cand se respecta indicatiile corecte ale frenectomiei labiale, aceasta metoda sigura , usoara si reproductibila poate reprezenta noul standart pentru interventia de frenectomie labiala .
BIBLIOGRAFIE:
“Laser labial frenectomy: a simplified and predictable technique. Retrospective clinical study” https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29569455/
